„Rețea de lumină” este o metaforă vizuală a conexiunii invizibile care leagă tot ceea ce trăiește și pulsează în univers. Formele concentrice par a vibra în tăcere, ca niște nuclee celulare sau astre aflate într-o comunicare subtilă. Liniile fine care le unesc evocă rețele de neuroni, trasee energetice sau filamente stelare.
Lucrarea sugerează o coregrafie tainică a vieții, o legătură tăcută între microcosmos și macrocosmos, între știință și mister, între lumina interioară și sursa universală.
